Expoziția reflectă istoria bogată în evenimente a nemților din Basarabia de la începutul procesului de colonizare în anul 1814 și până astăzi. Pe lângă aceasta, arată în mod exemplar relația acestei minorități cu mediul polietnic precum și exemplul de „țăran model” axat pe o constituție comunală de tip democratic în Imperiul Țarist autocratic.

 

În anul 1812, Țarul rus Alexandru I invită colonişti germani să se stabilească la Marea Neagră, promiţându-le pământ şi libertăţi. Imigranţii au venit mai cu seamă din sud-vestul Germaniei şi din Prusia. Germanii au dezvoltat în Basarabia, pe parcursul a 125 ani de colonizare, o comunitate prosperă, căreia îi era caracteristică autonomia locală şi o etică pietistă temeinică. Această minoritate a conveţuit în vecinătate paşnică cu celelalte comunităţi etnice şi religioase ale moldovenilor, ruşilor, ucrainenilor, bulgarilor, evreilor și altor grupuri etnice. În timpul primului război mondial germanii au scăpat ca prin minune de deportarea în Siberia. În 1940, ca urmare a pactului Molotov-Ribbentrop (1939), au fost strămutaţi 93 500 germani din Basarabia și stabiliți în mare parte în 1941/42 în Polonia ocupată. La începutul anului 1945 aceştia au fost nevoiţi să evadeze și să-şi creeze o nouă existenţă într-o Germanie divizată.